In practica, exista mai multe metode de stabilire a bugetului promotional:
Metoda sumei disponibile sau “tot ceea ce firma isi poate permite” este cea mai simpla si consta in alocarea pentru promovare a unei sume in functie de disponibilitatile companiei.
Metoda paritatii concurentiale consta in stabilirea bugetului promotional in functie de bugetele alocate de concurenta.
Metoda procentului din cifra de vanzari. Unele firme isi stabilesc cheltuielile promotionale prin aplicarea unui anumit procent volumului de vanzari.
Avantajul acestei metode este ca exista un echilibru intre costurile de promovare si nivelul productiei vandute, respectiv dintre costurile aferente promovarii, pretul de vanzare si profitul pe unitatea de produs vandut.
Dezavantajul acestei metode este acela ca bugetul promotional devine o consecinta a vanzarilor, in loc de a-si indeplini rolul normal de determinant al acestora. Daca vanzarile scad, va scadea si bugetul promotional, desi uneori este esentiala sustinerea produsului printr-o promovare mai accentuata.
Metoda obiectivelor cere specialistilor in marketing sa stabileasca bugete promotionale definind si obiectivele specifice, determinand sarcinile care trebuie indeplinite in vederea atingerii acestor obiective si estimand costurile aferente ducerii la bun sfarsit a acestor sarcini. Totalul costurilor respective constituie bugetul promotional propus.