Margelute handmade

In imagine il aveti pe seful bucatar

Acest tortulet l-am facut pentru fetita mea momo (ea are 90 de ani)

Tortul l-am facut pentru nepotica mea Bianca

Alcatuirea gamei de produse

Terenul cel mai complex de aplicare a deciziilor strategice si tactice in politica de produs il constituie alcatuirea gamei de produse a intreprinderii producatoare. 

 

Gama reprezinta totalitatea produselor legate intre ele prin modul de functionalitate, prin faptul ca se adreseaza acelorasi clienti sau sunt vandute in puncte de vanzare sau zone de pret similare. 

 

Care sa fie dimensiunea gamei – gama ideala? O gama restransa – profituri mai mici sau o gama larga – profituri mari. Si atunci? Totul depinde de obiectivele urmarite. 

 

O firmă care doreste sa cucereasca o pozitie mai buna pe piata considera ca, gama ideala este cea formata din multe produse. O intreprindere care urmareste un profit mai mare considera gama ideala cu mai putine produse dar cu beneficii mari. 

 

Privita sub raportul evolutiei in timp gama de produse se extinde. Extinderea poate cuprinde produse de masa, produse superioare sau si unele si altele. In cadrul gamei se disting mai multe grupe de produse omogene sub aspectul materiei prime din care se fabrica sau al tehnologiei de fabricatie. 

 

Pozitia fiecarui produs sau grupa de produse in cadrul gamei reprezinta o operatiune premergatoare elaborarii strategiei politicii de produs. 

 

Marimea si gradul de omogenitate al gamei de produse, sunt date de: 

– profilul activitatii desfasurate.

– resursele umane si materiale disponibile.

– natura si specificul pietelor carora se adreseaza intreprinderea prin produsele sale. 

– gradul de asociere a diferitelor linii de produse in procesul de productie, procesul de distributie, consumul final etc. 

 

Tinand seama de aceste elemente, dimensiunile unei game se pot defini prin: 

– largimea gamei, respectiv numarul de linii de produse ce o compun. 

– profunzimea gamei data de numarul de produse distincte pe care le contine o linie de produse. 

– lungimea gamei care reprezinta efectivele tuturor liniilor de fabricatie. Practic, ea reprezinta suprafata pe care o acopera o gama de produse in satisfacerea unei anumite trebuinte. 

 

Dimensiunile gamei permit compararea intre firmele ce realizeaza aceleasi produse si constituie puncte de referinta pentru adoptarea unei anumite strategii de produs. 

 

In raport de ponderea produsului in volumul si dinamica vanzarilor, a cotei de piata pe care o detine si ponderea in volumul total al beneficiilor produsele pot fi incadrate in patru grupe si anume: 

– produse cu rentabilitate ridicata, cota de piata si volum de vanzari in crestere. Se incurajeaza productia, si implicit desfacerea. 

– produse cu rentabilitate ridicata, cota mare de piata dar cu un ritm scazut al vanzarilor, in acest caz trebuind aduse modificari importante in componentele lor corporale si acorporale. 

– produse cu rentabilitate ridicata, cota redusa de piata dar vanzari in crestere. In aceasta situatie trebuie corelat procesul de fabricatie cu cerintele principalelor segmente ale pietei. 

– produsele care au rentabilitate, cota de piata si vanzari reduse. Aceasta situatie atrage dupa sine decizia scoaterii produselor respective din gama. 

 

Daca in interiorul si in activitatea de ansamblu a intreprinderii producatoare, deciziile strategice au in vedere gama de produse si gruparea lor, in intreprinderile comerciale vorbim de politica sortimentala. 

 

Acest tip de politica are in vedere alcatuirea optima a sortimentului de marfuri, astfel incat firma comerciala sa realizeze, cu cheltuieli cat mai mici, o rotatie cat mai rapida a stocurilor si un volum cat mai mare al desfacerilor. 

 

Dimensiunile şi caracteristicile sortimentului de produse delimitează categoriile de consumatori cărora li se adresează firma, făcând o selecţie mai precisă a potenţialilor clienţi. 

 

Ce deosebire este intre produs si sortiment? Sortimentul reprezinta o anumita categorie a produsului respectiv. Spre exemplu, in cazul produsului pantofi, sortimentul il constituie pantofii de marimile 39, 40, 41, 42, 43 sau 44 etc. 

 

Lansarea pe piata a noilor produse

Introducerea pe piata a unui nou produs presupune rezolvarea unor probleme esentiale si anume: 

 

1. Stabilirea perioadei de lansare. Aceasta trebuie corelata cu natura si specificul de consum al produsului. 

 

2. Fixarea zonei teritoriale. In raport de distributia aleasa produsul poate fi introdus pe una sau mai multe piete (centre urbane). 

 

3. Alegerea canalelor de distributie. In raport de specificul produsului acesta poate fi livrat direct consumatorului, direct unitatii comerciale cu amanuntul sau prin intermediari, reprezentanti, firme, oficii comerciale, societati mixte de desfacere. 

 

4. Pregătirea pietei. Se poate face prin forme multiple: publicitate, expozitii cu vanzare, demonstratii practice, mese rotunde etc. 

 

5. Alegerea modalitatilor de comercializare si pregatirea fortei de vanzare. Se poate adopta ideea unei lansari in masa sau in transe. Cu aceasta ocazie, se organizeaza magazine speciale, magazine in zone mari de influenta si se iau masuri pentru asigurarea stocului si a calitatii personalului etc. 

 

Lansarea noilor produse pe piata face necesara cunoasterea reactiilor pietei, a efectelor acestora. Controlul lansarii incepe de la culegerea de informatii si continua cu determinarea: 

– gradului de raspandire a noilor produse.

– gradului de patrundere in consum. 

– vitezei de difuzare, adica ritmul de trecere de la inovatorii initiali la cumparatorii potentiali. 

 

O serie de operatiuni trebuie intreprinse pentru aceste calcule: o evidenta operativa a miscarii marfurilor, o evidenta a vanzarii, o evidenta a stocurilor, o evidenta a cheltuielilor, codificarea noilor produse, dotarea unitatii cu aparatura electronica de marcat. 

 

O cerinta de baza a lansarii noilor produse o constituie reducerea duratei si a costurilor intregului proces. Totalitatea etapelor parcurse pot constitui activitatile unui program in care se foloseste metoda drumului critic. 

 

In perioada lansarii noului produs trebuie urmarit comportamentul in consum al acestuia, pentru a se vedea daca noul produs satisface in mod corespunzator nevoile si dorintele consumatorilor. Totodata, se urmareste si modul in care clientii utilizeaza noul produs, pentru a se aduce noi ameliorari produsului respectiv. Observarea reactiei competitorilor este, de asemenea, importanta, intrucat se doreste o cat mai mare exploatare a perioadei de introducere pe piata a noului produs.

Testarea noilor produse

Este tot o faza premergatoare introducerii pe piata a unui produs. Ea consta in principal intr-o verificare a caracteristicilor produsului vis-a-vis de standardele, normele si conditiile de comercializare. 

 

Testarea la randul ei comporta doua momente succesive: 

– testarea tehnica. 

– testarea de acceptabilitate. 

 

Testarea tehnica se refera la parametrii tehnico-functionali, a compozitiei materiilor prime, a tipodimensiunilor etc. Se fac incercari de proba pentru produsele ce necesita astfel de testari. 

 

Testarea de acceptabilitate se face de catre consumatori, pe unul sau mai multe produse. Testarea de acceptabilitate poate fi o testare completa cand se face o evaluare globala a principalelor caracteristici sau o testare partiala-analitica obiectul constituindu-l elementele componente: numele, marca, pretul, ambalajul etc. 

 

Testarea noilor produse se poate realiza si prin intermediul unui test de marketing, care consta in lansarea experimentala a produsului pe scara mica, pe un segment de piata atent selectat si observat in permanenta. Acest tip de testare vizeaza toate aspectele mixului de marketing, si nu doar caracteristicile nou-creatului produs. In urma testarii se obtin informatii referitoare la evolutia produsului pe piata. Testarea noilor produse permite depistarea inca din faza premergatoare lansarii a diferitelor neajunsuri care pot sa survina in timpul comercializarii sau consumului si contribuie la limitarea riscurilor si la imbunatatirea calitatilor produselor.