Cum ne raportam la droguri si substante halucinogene?

Drogul este o substanta a carei utilizare creeaza dependenta fizica si psihica si tulburari grave ale activitatii mentale, perceptiei si comportamentului. Consumul de droguri este deja o problema majora in randul tinerilor. Preventia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie sa participe intreaga societate, familia, scoala, elevii, organizatiile nonguvernamentale si cele guvernamentale. Scoala are un rol esential in activitatea de preventie, prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile si sanatoase. Elevii sunt din ce in ce mai expusi consumului de droguri, de aceea au nevoie de informatii corecte despre droguri si de formarea unor atitudini adecvate fata de consumul de droguri.

Drogurile de simulare (cannabis, amfetamine, cocaina), accelereaza functionarea sistemului nervos central, producand alerta si excitabilitate. Tinerii consuma aceste droguri din nevoia de senzatii tari, iar ca efect principal este deformarea imaginii realitatii si scaderea perceptiei riscului.

 

Drogurile de relaxare (tranchilizante, barbiturice, sedative), cunoscute si sub numele de sedative, incetinesc activitatea sistemului nervos central, produc o stare de relaxare si induc somnul. Tinerii care consuma aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitarile si stimularile de mediu, de a evita confruntarea cu problemele, din sentimentul de neputinta in a face fata solicitarilor. Efectele posibile sunt: vorbire neclara, dezorientare, comportament specific starii de ebrietate.

 

Drogurile halucinogene sau psihedelice (LSD, ecstasy, mescalina), produc tulburari ale functionarii intelectuale, inducand o stare pseudopsihotica cu iluzii si halucinatii. Efectele posibile sunt: o perceptie alterata a timpului si distantei, euforie si comportament dezorientat.

 

Cei mai importanti factori care duc la formarea unor atitudini pozitive fata de droguri:

– curiozitatea – multi tineri cred ca daca consuma droguri o singura data nu vor deveni dependenti, dar in realitate este greu sa te opresti, anumite droguri dau dependenta dupa o singura doza.

– rezolvarea problemelor – este important ca tanarul sa inteleaga ca primul pas in rezolvarea problemelor este recunoasterea lor si nu evitarea acestora prin consumul unor substante.

– formarea unei imagini sociale – un tanar care consuma droguri crede ca poate castiga aprecierea si respectul celorlalti, dar de cele mai multe ori este izolat de colegi si prieteni si creste riscul de a se afla in situatii ridicole.

– presiunea grupului – sa fie la fel ca ceilalti din grup, unii tineri consuma droguri pentru ca prietenii lor consuma si ei droguri.

– o stima de sine scazuta – un tanar cu o stima de sine scazuta poate consuma droguri pentru a se simti mai curajos, mai valoros sau mai interesant, in realitate insa, consumul de droguri te controleaza si maipuleaza si duce la pierderea libertatii de decizie.

– un raspuns la singurata – unii tineri pot consuma droguri datorita problemelor pe care le au, a dificultatilor de relationare si comunicare.

Care sunt efectele asupra dezvoltarii a agentilor CMR?

Toxicitatea pentru dezvoltare a embrionului/fatului induce efecte variabile si de natura diferentiata:

– efecte perturbatorii asupra dezvoltarii normale a ovulului fecundat.

– efecte embriotoxice (actiune nefasta asupra embrionului) sau fetotoxice (actiune nefasta asupra fatului) precum reducerea greutatii corporale, intarzierea cresterii si dezvoltarii, toxicitate pentru organe, moarte sau avort, anomalii structurale (efect teratogen) anomalii functionale, alterarea dezvoltarii fizice sau mentale (dupa nastere).

 

Ca regula generala, este foarte important sa se aiba in vedere eventualele efecte ale expunerii profesionale asupra sarcinii inainte de conceptie. De aceea lucratorii trebuie sa fie informati inainte de angajare si periodic, cat mai precis si pe inteles, asupra acestor efecte.

Care sunt efectele toxice asupra fertilitatii la femei?

In acelasi mod ca si la barbati, procesul producerii de ovule (ovogeneza) este riguros dirijat de un sistem hormonal complex (GnRF, LH, FSH, progesteron etc.). Tintele potentiale ale agentilor toxici sunt localizate la mai multe niveluri.

 

Astfel, unii agenti toxici pot interfera cu sistemul hormonal amintit mai sus – element cheie al reglarii producerii de ovule – si pot sa provoace o inhibitie a maturatiei celulelor reproducatoare. Pastilele contraceptive actioneaza in acest mod. Alte substante toxice actioneaza direct asupra structurii celulare a ovocitului (radiatii, metale grele, hidrocarburi aromatice policiclice etc.).

 

Efectele toxice ale unor substante chimice pot fi mai mult sau mai putin grave in functie de nivelul de maturatie a celulei reproducatoare afectate (ovocit I, ovocit II, ovul). Daca sunt distruse celulele a caror maturatie este terminata are loc scaderea imediata a fertilitatii, dar aceasta va fi remediata prin dezvoltarea de noi celule reproducatoare. In schimb, efectul produsului toxic este mai insidios atunci cand sunt distruse celulele susa (urmasi). In acest caz scaderea fertilitatii nu este imediata ci amanata in timp si, anume, va duce la instalarea menopauzei cu atat mai devreme cu cat stocul de celule susa este mai diminuat.

 

Efectele toxice se pot atribui si unora dintre produsii de transformare ai substantei dupa absorbtia ei in organism. Substanta, care nu a fost toxica la origine, sa transformat trecand prin organism in “produsi metabolici” nocivi. In sfarsit, efectele toxice pot afecta si a doua generatie, in cazul in care celulele susa vor da nastere la subiecti feminini, asupra carora toxicul actioneaza in stadiul vietii intrauterine.

Care sunt efectele toxice asupra fertilitatii la barbati?

Toxicitatea unei substante pentru reproducere, se poate manifesta prin doua tipuri de efecte: alterarea functiilor sau capacitatilor de reproducere (afectarea fertilitatii) si inducerea de efecte nefaste neereditare pentru descendenti (efecte asupra dezvoltarii).

 

Care sunt efectele toxice asupra fertilitatii la barbati?

 

Efectele asupra fertilitatii sunt variabile si constau in efecte negative asupra libidoului, comportamentului sexual, a aspectelor privind spermatogeneza si ovogeneza, activitatii hormonale si a raspunsului fiziologic susceptibil sa se interfereze cu capacitatea de fecundatie, cu fecundatia propriu-zisa sau cu dezvoltarea ovulului fecundat (inclusiv implantarea lui).

Procesul complex al producerii de sperma (la nivelul testiculelor) se numeste spermatogeneza. Acest proces, care debuteaza la pubertate, este strict reglat de un hormon steroid (testosteron), aflat si el in legatura cu alti hormoni (LH si FSH).

 

Agentii toxici pentru reproducere pot tinti mai multe zone de potenta. In primul rand, anumiti agenti chimici toxici pot interveni in sinteza hormonilor implicati in spermatogeneza (GnRF, LH, FSH, testosteron). Astfel estrogenii pot bloca spermatogeneza, inhiband producerea de hormoni LH si FSH. Scaderea libidoului poate fi legata, printre altele, si de o dereglare hormonala.

 

O alta tinta este localizata direct la nivelul patrimoniului genetic (ADN). Conform unor studii, anumite substante toxice lezeaza structura ADN-ului si intervin in procesul de diviziune celulara, ducand la inhibarea productiei de sperma. Astfel de efecte daunatoare asupra ADN-ului au fost depistate, de exemplu, in intoxicatiile cu plumb.

Care sunt testele de mutagenitate?

Clasificarea se realizeaza pe baza unor criterii corespunzatoare si a unei evaluari a fortei probante totale a datelor disponibile. Clasificarea se face pe baza unor teste corect realizate si suficient validate, preferabil cele descrise in Regulamentul (CE) nr. 440/2008 („Regulamentul privind metodele de testare”) adoptat in conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 cum ar fi cele enumerate la urmatoarele puncte.

 

Evaluarea rezultatelor testelor se face recurgandu-se la avizul expertilor si, pentru a se ajunge la o clasificare, se analizeaza toate datele disponibile. Daca devin disponibile teste noi, corect validate, si acestea pot fi utilizate la evaluarea fortei probante totale a datelor care urmeaza a fi examinate. Relevanta caii de expunere utilizate in studiul asupra substantei, comparata cu calea de expunere la oameni, se ia, de asemenea, in considerare.

 

Testele clasice care pun in evidenta activitatea cancerigena a unei substante chimice constau in administrarea repetata a substantei de testat pe animale de laborator, de regula rozatoare, aceste studii sunt de durata si costisitoare. De aceea a fost necesar sa se dezvolte teste complementare mai rapide si mai ieftine pentru punerea in evidenta a mutatiilor cu scopul de a dovedi rolul potential cancerigen al substantei chimice, intrucat, asa cum s-a mai amintit, 70-90 % dintre agentii recunoscuti ca mutageni sunt si cancerigeni. Mai intai, prin analiza structurala, se poate aprecia actiunea mutagena a unor grupe chimice, in sensul ca se poate prevedea efectul unei substante studiate pornind de la cunoasterea structurii sale moleculare, in special a anumitor grupari chimice care o compun, cunoscute pentru puterea lor mutagena.

 

Testul de mutagenitate cel mai cunoscut si cel mai utilizat este cel numit “Ames”, efectuat pe bacteria Salmonella Typhimurium (teste de mutatii inversate pe bacterii). Acest test reprezinta una dintre etapele esentiale pentru determinarea agentilor mutageni.

 

Testele in vivo, se realizeaza pe animalul viu si cerceteaza mutatii cromozomice sau anomalii in refacerea ADN-ului. Totusi, exista si alte teste de scurta durata care permit depistarea caracterului mutagen al unui agent chimic, testele asa zise in vitro, adica pe celule de cultura. Toate testele de mutageneza sunt foarte strict reglementate la nivel comunitar, testele in vitro sunt in mod special efectuate inainte de testele in vivo. Punerea la punct a metodelor de testare a potentialului mutagen este in continua dezvoltare. Pentru un numar mare de noi teste, protocoalele n-au fost inca standardizate.

Care este legatura intre efectul mutagen si cancer?

Sistemele enzimatice ale organismului au rolul sa refaca distrugerile celulare prin “readaptarea ADN-ului”. Dupa exemplul unei “chei” care poate fi copiata la nesfarsit, patrimoniul nostru genetic poate fi multiplicat si apoi transmis la celulele “fiice” nou formate. In consecinta, absenta refacerii sau refacerea incorecta a patrimoniului nostru genetic, urmare a unui sistem de refacere defectuos, este susceptibila sa creasca riscul aparitiei cancerului.

 

Cu titlu de exemplu, substantele si preparatele “mutagene” sunt agenti genotoxici – din care aproximativ 70-90% sunt si cancerigeni conform experimentelor pe animale – care vor produce anomalii genetice sau vor mari riscul aparitiei cancerului.

Cum se definesc agentii mutageni?

Un agent mutagen este capabil sa introduca una sau mai multe mutatii in patrimoniul genetic.

 

Mutatia este definita ca o modificare transmisibila (dupa diviziunea celulara a celulelor fiice) in materialul genetic. Mutatiile pot aparea spontan sau ca o consecinta a modificarilor macromoleculelor care compun genele umane ca urmare, de exemplu, a fixarii unei molecule chimice direct pe ADN.

 

Mutatiile se clasifica in macroleziuni si microleziuni dupa marimea leziunii asupra ADN-ului. Aceste modificari pot sa afecteze o gena unica, un ansamblu de gene sau un intreg cromozom.

 

Macroleziunile ADN-ului sunt caracterizate dupa urmatoarele criterii:

– rupere (amputare a materialului genetic).

– duplicare.

– amplificare (multiplicarea secventelor unice).

– fuziune (imbinare) a genelor.

– inversiune (schimbarea orientarii “cap-coada” a unui segment de ADN de lungime variabila).

– inserarea unei secvente de ADN.

 

In ceea ce priveste microleziunile, acestea sunt caracterizate prin mutatii numite “punctuale” asupra genei. Modificarea nu apare decat intr-o anumita structura a ADN-ului.

 

O mutatie reprezinta o modificare permanenta a numarului sau a structurii materialului genetic in organism. Sunt considerate mutagene substantele care provoaca modificari genetice ereditare.

Alte influente care amplifica riscul aparitiei cancerului

Am amintit intr-un articol anterior etiologia multifactoriala a acestei afectiuni si anume a cancerului. Astfel, nu trebuie pierdut din vedere ca regimul alimentar poate avea influente in aparitia numarului mare de cazuri de cancer pe plan mondial. De exemplu, excesul de lipide in alimentatie este incriminat pentru aparitia cancerului de colon sau de san.

 

De asemenea, pot sa apara fenomene de sinergie intre diversii agenti cancerigeni din viata de zi cu zi si din activitatea profesionala (tabagism si azbest, expunerea solara si gudroane etc.).

 

Unele studii au demonstrat o legatura intre clasa sociala si incidenta cancerului. De exemplu cancerul de stomac sau cel de col uterin ar fi mai frecvent la persoanele situate la un nivel socio-cultural scazut, care locuiesc in conditii precare, au venituri modeste si exercita meserii manuale. In schimb, frecventa aparitiei cancerului de san sau de colon este mai mare la categoriile situate la un nivel socio-economic ridicat. Stabilirea unei identitati socio-economice permite analizarea caracteristicilor modurilor de viata asociate acestor maladii. Trebuie stiut ca metodele ce permit stabilirea caracterului potential cancerigen al unei substante sunt testele de mutagenitate.

Factorii care declanseaza cancerul

Modificarile celulare care caracterizeaza cancerul pot fi declansate de catre factori endogeni (proprii organismului) sau de catre factori exogeni numiti xenobiotici, proveniti din mediul de viata, inclusiv din cel de munca, o parte dintre acestia sunt bine identificati in prezent.

 

Factorii endogeni

 

Factorii endogeni sunt legati de sistemul hormonal si imunitar al individului si joaca un rol important in dezvoltarea bolii. De exemplu, cancerele care afecteaza organele sexuale (uterul, sanii, ovarele, testiculele, prostata) pot fi influentate de modificarile hormonale masculine sau feminine.

De asemenea, suprimarea capacitatii de aparare imunitara in cazul transplantului de organe sau al sindromului imunodeficientei dobandite (SIDA), poate determina aparitia urmatoarelor tipuri de cancer: limfoame, cancerul Kaposi etc. De fapt, sistemul de aparare imunitara are in egala masura si rolul de aparare a organismului impotriva aparitiei celulelor anormale prin lupta contra proliferarii lor anarhice.

 

Factorii exogeni

 

Factorii exogeni implicati in aparitia cancerului pot fi clasificati in mai multe categorii:

 

Factorii fizici – unii dintre factorii fizici implicati in aparitia cancerului sunt:

– radiatiile neionizante de tip solar (cancer al pielii) sau ionizante (cancer al plamanului, sangelui, tiroidei, cancer osos etc.).

– unele materiale cu structura fibrilara (de ex. azbest) prezinta anumite caracteristici fizico-chimice si structurale (lungime, diametru, biopersistenta fibrelor) care favorizeaza aparitia cancerului bronhopulmonar, a mezoteliomului.

 

Spre deosebire de radiatiile neionizante (ultraviolete, infrarosii), radiatiile ionizante (X, alfa, beta, gama) poseda o energie suficienta pentru a ioniza structurile moleculare.

 

Factorii chimici

 

Pe baza studiilor epidemiologice sau toxicologice efectuate pe animale sau pe modele celulare, anumite substante sau grupuri de produse chimice au fost clasificate ca fiind cancerigene sau potential cancerigene pentru om. 

 

Factorii biologici

 

La originea aparitiei cancerului au fost identificati mai multi agenti biologici, cum ar fi: helicobacter pilori (cancerul de stomac), virusul hepatitei B (cancerul ficatului) sau papilloma virus (cancerul de col uterin).

Tipuri de agenti cancerigeni

Carcinogeneza reprezinta totalitatea proceselor care conduc celula sanatoasa spre stadiul cancerigen.

 

Exista doua tipuri de agenti cancerigeni

 

Agentii cancerigeni pot avea fie un efect genotoxic (cel mai frecvent), adica o actiune toxica localizata asupra patrimoniului genetic, fie un efect negenotoxic adica, interfereaza cu mecanismele de reglare a diviziunii celulare, a diferentierii si expresiei genelor, dar fara sa afecteze direct patrimoniul genetic.

 

Agentii cancerigeni genotoxici care actioneaza asupra patrimoniului genetic

 

Recentele progrese ale tehnologiei, cu precadere dezvoltarea biologiei moleculare, au permis intelegerea mai buna a anumitor mecanisme care sunt raspunzatoare de proliferarea celulara, prin analiza efectelor si a cauzelor aflate la originea unei proliferari anarhice. Localizate pe anumiti cromozomi din nucleul celular, genele specifice – purtatoare de instructiuni – indica celulelor modul de functionare si regleaza proliferarea celulara. Sub efectul agentilor genotoxici, genele se modifica, odata alterate vor transmite informatii eronate celorlalte celule. Aceasta perturbare a reglarii mecanismelor celulare poate sa fie cauza inceputului unui proces tumoral.

 

Alti agenti care au un efect negenotoxic dar care pot fi la originea unui cancer

 

Exista si agenti care nu au ca tinta directa patrimoniul genetic dar care interfereaza cu procesele care controleaza diviziunea celulelor (tulburari hormonale, fenomene inflamatorii cronice etc.). Aceasta perturbare repetata a diviziunii celulare poate de asemenea sa provoace aparitia cancerului.