Civilizatia si cultura Etrusca


Una dintre sursele civiliztiei romane este cea a etruscilor, unul dintre popoarele stabilite in Peninsula Italica si care a dat nastere celei mai avansate civilizatii in partea vestica a continentului european. Grecii ii numeau tirsenoi (de unde provine si denumirea Marii Tireniene, pe care au stapanit-o timp de cateva secole), latinii ii numeau tusci sau etrusci iar egiptenii tursha. Ei insisi se numeau rasena. Originea lor exacta e necunoscuta, cea mai plauzibila ipoteza este ca erau originari din Asia Mica, probabil din regatul antic al Lidiei. O serie de caracteristici ale organizarii lor politice si ale vietii religoase aduc dovezi in sprijinul acestei ipoteze. Au fost unul dintre popoarele de navigatori care, in secolul al XVI-lea i. Hr. au debarcat pe coasta vestica a Italiei centrale de azi. Acolo au fondat o serie de asezari, precum Tarquinia, Cerveteri, Vetulonia. Incepand din secolele X-IX i. Hr. se poate vorbi despre un popor etrusc, stabilit in reginea Toscanei actuale, unde au fondat orase a caror nume se pastreaza si astazi : Chiusi, Arezzo, Cortona, Orvieto, Perugia, Volterra. 
 

Sarcofag etrusc

Sarcofag etrusc

Primele cercetari arheologice cu privire la civilizatia etrusca dateaza din secolul al XIX-lea, cand au fost descoperite o parte dintre asezarile lor. Unul dintre primii cercetatori a fost arheologul englez George Dennis, a carui carte despre aceasta civilizatie a aparut in 1848, la Londra si este si in prezent o sursa de informatii valoroasa. Cea mai mare parte a cunostintelor despre acestia se bazeaza pe urmele materiale descoperite pana in prezent si pe informatii scrise fragmentare transmise de autorii greci contemporani lor si latini de mai tarziu, deoarece textele etrusce scrise nu au putut fi descifrate. 
 
Ca si cretanii si urmasii lor greci, etruscii au fondat un imperiu maritim, cucerind noi teritorii. La fel ca cele mai multe popoare orientale, precum asirienii sau egiptenii, etruscii au avut un sistem de conducere caracterizat de un absolutism rigid, bazat pe principii religioase. Religia era considerata mijlocul de a exprima vointa supranaturala si sentintele soartei. Cel care detinea autoritatea religioasa (pontifex) reunea in persoana sa si suprema autoritate civila si militara, o conceptie de origine orientala. Divinatia Augurilor era o stiinta pe care au preluat-o, de asemenea, din Orient  iar despre calitatile profetice ale Augurilor exista informatii in textele homerice. Autorul latin Cicero relateaza ca etruscii citeau prezicerile din maruntaiele animalelor sacrificate, din tunete, din zborul pasarilor. Posedau un adevarat cod pentru precisa interpretare a tunetelor in decursul intregului an iar sistemul divinatoriu roman de mai tarziu este de origine etrusca. Alte influente religioase orientale sunt evidentiate de credinta lor in antagonismul dintre bine si rau in carmuirea universului, in spiritele care insotesc sufletul omului in cursul vietii si dincolo de moarte, reprezentate prin diferite simboluri in arta etrusca, precum monstri, animale fantastice. 
 
Religia etrusca a fost eclectica, din cele orientale au preluat aspectul sever, fatalist al ritualurilor incarcate de semnificatii simbolice iar de la greci au preluat credintele in zei si structura ierarhica a acestora – zei, divinitati minore, semizei. Aveau trei divinitati principale, carora le erau inchinate temple in toate orasele etrusce: Tina sau Tinia, zeul suprem, analog lui Zeus al grecilor, reprezentand puterea divina prin excelenta si care se adresa oamenilor prin tunete, cobora pe pamant prin fulgere, Cupra corespundea zeitei grecesti Hera, Menerva (din care provine numele Minervei romane) corespundea zeitei Atena, fiind reprezentata, ca si divinitatea greceasca, inarmata, cu scutul pe brat sau ca victorie inaripata. Alaturi de acestia, existau alte zeitati, ale caror nume sunt asemanatoare celor grecesti sau romane: Vulcan, Maris (Marte), Aplu (Apollo). Etruscii credeau, la fel ca urmasii lor romani, in existenta unor zeitati benefice, „genii”, numiti de greci „demoni”. Exista credinta ca fiecare individ, fiecare cetate si familie era condusa si asistata de catre aceste zeitati, reprezentate in picturi sub forme simbolice diferite – un sarpe care indica norocul, tineri care tin in mana cornul abundentei, o ceasca, o floare de mac, spice. Larii si penatii erau zeitati de mare importanta in mitologia etrusca, fiind cei care ocroteau casele, prosperitatea si fericirea celor care le locuiau. 
 
Jocurile atletice pe care le practicau, in intrecerile sportive, dansurile, adoptate mai tarziu de romani, erau de origine lidiana. La fel ca lidienii, etruscii luau numele de familie al mamei pe care il adaugau la acela al tatalui. Ceremoniile funerare reflecta si ele influenta riturilor orientale. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s