Sculptura in Grecia antica

Sculptura in epoca arhaica este mai conventionala in ce priveste reprezentarea figurilor masculine si feminine, numite Kouros si respectiv Kore. Acestea erau sculptate intr-un bloc masiv de piatra, figurile erau reprezentate in aceeasi pozitie frontala, cu piciorul stang adus inainte, parul bogat, buzele pline, ochii migdalati si un suras intiparit pe chip, asa-numitul „suras arhaic”. Barbatii sunt reprezentati nud iar femeile intr-o imbracaminte drapata bogat, tinand in mana o pasare, o floare sau un obiect. O particularitate a sculpturii si a arhitecturii grecesti este policromia, pictarea suprafetelor de piatra ale monumentelor si statuilor in culori vii, cu intentia de a crea o impresie de realism.

Din epoca clasica sunt cunoscute unele centre de sculptura, dintre care cel mai important la Atena. Au existat diferite stiluri, de la cel sever, caracterizat prin simplitate si austeritate, la cel clasic. Reprezentantii stilului clasic sunt Policlet, care a realizat mai ales statui in bronz, reprezentand de preferinta atleti, precum Doriforul, Discoforul sau Efebul, Amazoana ranita. El a creat un canon al sculpturii clasice, in care proportiile corpului omenesc sunt exprimate in raporturi matematice: fata de inaltimea corpului, cea a capului este 1/8, a palmei de 1/10, a labei piciorului de 1/6. Myron a adus in sculptura greaca clasica reprezentarea miscarii, prin statui precum Discobolul, grupul Atena si Marsias etc. Fidias, cel mai ilustru dintre sculptorii greci, totodata arhitect, pictor si giuvaergiu, a fost celebru mai ales pentru cele 2 statui monumentale ale Atenei si a lui Zeus. In copii romane s-au pastrat alte opere ale sale: Amazoana, Kora, Athena Lemnine. Praxiteles a introdus in sculptura greaca nudul feminin in reprezentarile zeitelor: Afrodita, Artemis dar a infatisat si zei: Hermes, Apollo, Eros. Sculptura lui Scopas este plina de dramatism, atentia se concentreaza asupra miscarii iar Lysip a fost sculptorul cel mai apreciat de Alexandru Macedon, caruia i-a facut, se spune, peste 500 de portrete si statui.

Zeus din Olimpia reconstituire

In epoca elenistica, sculptura greaca insista asupra reprezentarii diferitelor emotii, printr-un patetism exagerat dar si prin gratie si senzualitate. Din aceasta perioada dateaza opere precum Venus din Milo, Apollo din Belvedere, Victoria din Samotrace, Grupul Laocoon, Colosul din Rodos etc.

Marea majoritate a operelor de sculptura grecesti nu s-au pastrat ca originale, ci doar in copii romane, adeseori de mai mici dimensiuni si realizate in alte materiale, spre exemplu in marmura in loc de piatra sau metal.